M-am gandit putin la asta si am deschis o carte draga, care m-a inspirat. Este o carte cu poezii. fara rime. "Zeppelinul". de Dan Cârlea. nesemnificativ. Este un autor contemporan, mai mult sau mai putin tanar, mai mult sau mai putin cunoscut. M-am intalnit cu el in acceleratul 1662, pe 1 iulie 2007. Avea o carte in mana pe coperta careia i-am vazut poza. Mi-am dat seama ca este o carte scrisa de el. Ma uitam destul de insistent la ea; el a observat. Asa ca mi-a oferit cadou cartea cu o dedicatie pe prima pagina(care m-a ajutat sa-mi amintesc data si contextul in care am primit aceasta carte). E stupid sa mai mentionez ca imi plac poeziile pentru ca altfel nu pomeneam de aceasta carte in acest post. Dar tot voi preciza. Imi plac foarte mult poeziile lui. Asta e una:
the end
mă voi pipăi ca un orb
şi degetele se vor afunda numai în zdrenţe cărnoase
pe unde s-a rupt ultima omenire din mine
trupul tău se va nărui
peste bărbaţii care te-au iubit
înainte de a mă cunoaşte
ca un tunel
ca toate tunelele
te vei nărui la gura primei lumini
acum este momentul
ei îmi ard poeziile
cenuşa a ajuns cu un metru peste arcul de triumf
până spre sânii tăi dezveliţi şi învingători
mă voi pipăi ca un orb
şi degetele se vor afunda numai în zdrenţe cărnoase
pe unde s-a rupt ultima omenire din mine
trupul tău se va nărui
peste bărbaţii care te-au iubit
înainte de a mă cunoaşte
ca un tunel
ca toate tunelele
te vei nărui la gura primei lumini
acum este momentul
ei îmi ard poeziile
cenuşa a ajuns cu un metru peste arcul de triumf
până spre sânii tăi dezveliţi şi învingători
Cam asta e. frumos nu? mie-mi place. pacat ca atunci nu am reusit sa apreciez poeziile lui. eram imatura. Si acum sunt imatura. Dar am mai crescut un pic.
Multumesc :)
RăspundețiȘtergere