O poveste fără nume.

Hai să ne redenumim lumea.

O să mă trezesc într-o zi şi o să vreau să schimb modul în care percep lumea. O să şterg cu guma toate numele pe care le cunosc şi pe care le-am folosit şi toate ideile preconcepute sau experienţele trăite.

Vom simţi dorinţe, nevoi, emoţii, dar le vom şterge. Doar pentru a le mai simţi o dată, pentru a fi convinşi de ele, pentru a le dori mai mult.

Vom redeveni copii, ca altădată. O să ne ţinem de mână şi o să păşim într-o poveste fără nume. Da. O nouă poveste. Creată dintr-o viaţă obişnuită. Dar din experienţe unice.


O să bem un ceai de fructe la Cărtureşti şi o să citim frânturi de emoţie din cărţi prăfuite. O să pictăm totul în culori fără nume. O să descoperim fragmente de mare şi felii de cer şi o să alergăm până le prindem. O să fredonăm cântece preferate fără cuvinte şi o să dansăm până cădem râzând. O să aşteptăm ploaia cu nerăbdare, ca atunci când ajunge, să ne căutăm sub picăturile de vise cu aromă de căpşuni. O să iubim soarele şi să înotăm în valuri de lumină. Şi apoi o să ne facem un jurnal din chipul celuilalt, ştiind că vom găsi acolo tot ce am trăit până atunci.

Hai să căutăm lumea şi să o simţim aşa cum obişnuiam odată.
Şi apoi îi vom descoperi numele.