Un pic de adolescenţă.

"Pentru tine am scris această poveste.
Pentru că, atunci când vei avea optsprezece ani, eu deja îi voi fi uitat pe-ai mei şi n-o să te pot ajuta să-i trăieşti. Pentru că inima mea deja va incetini şi te voi privi distantă: o să suferi pentru o dragoste ce mi se va părea prea copilăroasă să-ţi smulgă lacrimi, o să-ţi spun "Hai... Sunt prostii..", de parcă n-aş fi plâns şi eu pentru o dragoste asemănătoare...
O să te privesc zâmbitoare fără un motiv anume, când vei fi făcut dragoste pentru prima oară şi vei crede că poţi să bagi toată lumea într-un buzunar pentru că e mică, în comparaţie cu ce ai în suflet. Şi eu voi fi uitat deja ce înseamnă să zâmbeşti fără un motiv anume.
"De ce râzi?" te voi întreba, pentru că a fi adult e ca şi cum ai redeveni copil: întrebi mereu "de ce?". Tu, în schimb, n-o să ai multe întrebări, o să iubeşti şi atât, fără să te întrebi de ce.
Nu voi fi sinceră, pentru că e greu să fii sincer cu propriile amintiri. Dar am fost prevăzătoare: am imortalizat acele amintiri pe hârtie, pe marginea unei foi, când erau încă vii, cerneala încă proaspătă. Aşa vei putea citi despre o soră mai apropiată ţie şi te vei simţi mai puţin singură.
E pentru tine această poveste.
Poate la început n-o să-ţi placă.
Poate ţi se va părea absurdă şi nu vei vrea s-o crezi: cum se pot trăi atâtea emoţii în aşa puţin timp?
O să descoperi singură, o să descoperi.
Şi vei înţelege că la optsprezece ani inima tresare şi aleargă mai repede decât minutele, mai repede decât secundele.
Bate, bate, bate... şi tu nu te vei uita pe gaura cheii, pentru că la optsprezece ani eşti aşa de grăbit şi aşa de puţin suspicios. Nu vei întreba"Cine e?". răspunsul va fi mereu acelaşi: "Puţină dragoste".
Şi uneori o s-o alungi din piept, o sa-i spui că e proastă şi să se ducă să-şi caute pe altcineva în altă parte. Dar, de cele mai multe ori, îi vei spune să ia loc şi îi vei da ceea ce are nevoie.
Şi, chiar când cineva o să ţi-o facă bucăţi şi ţi se vor părea prea mici ca să le aduni la loc, va fi de ajuns o nouă dragoste ca să te vindeci. Pentru că, la optsprezece ani, rănile se cicatrizează imediat.
O să descoperi, o să descoperi.
Şi vei înţelege că timpul, acest timp care fuge, care ne cronometrează viaţa, nu e chiar aşa rapid... Depăşeşte-l, treci linia de sosire înaintea lui!
Eu te voi privi câştigând şi voi fi mândră de tine.
Şi poate şi de mine."

'Zodia Îndrăgostiţilor' - giulia carcasi

Va recomand cu plăcere cartea. E impresionantă cu adevărat. Te iniţiază, spre noi orizonturi, noi idei, noi emoţii. Ceva ce cu greu poţi trăi printr-o carte.